Fixator extern ortopedic din oțel inoxidabil Synthes
Ce este fixarea externă?
OrtopedieFixare externăeste o tehnică ortopedică specială utilizată pentru stabilizarea și susținerea oaselor sau articulațiilor fracturate din exteriorul corpului.Fixare externă seteste deosebit de eficientă atunci când metodele de fixare internă, cum ar fi plăcile și șuruburile de oțel, nu pot fi utilizate din cauza naturii leziunii, a stării generale de sănătate a pacientului sau a necesității unui contact frecvent cu zona afectată.
Înţelegerefixare externăsistem
Unfixator externdispozitivconstă din tije, știfturi și cleme care sunt atașate la os prin piele. Acest dispozitiv extern menține fractura la locul ei, menținând-o aliniată și stabilă în timpul vindecării. Fixatoarele externe sunt de obicei fabricate din materiale ușoare, cum ar fi aluminiul sau fibra de carbon, și sunt ușor de manevrat și pot fi ajustate după cum este necesar.
Principalele componente alefixarea externă în ortopedieinclud ace sau șuruburi, biele, clești etc.
Aplicareafixare externăsistem
Fixarea externă este frecvent utilizată într-o varietate de scenarii ortopedice, inclusiv:
Fracturi: Este utilă în special pentru fracturile complexe, cum ar fi cele care implică pelvisul, tibia sau femurul, care pot să nu fie accesibile prin fixarea internă tradițională.
Gestionarea infecțiilor: În fracturile deschise sau în situațiile în care există risc de infecție, fixarea externă permite un acces mai ușor la locul plăgii pentru curățare și tratament.
Alungirea oaselor: Fixatoarele externe pot fi utilizate în proceduri de alungire a oaselor, cum ar fi osteogeneza prin distragere a atenției, în care oasele sunt trase treptat pentru a încuraja creșterea osoasă nouă.
Stabilizarea articulațiilor: În cazurile de leziuni articulare severe, fixarea externă poate oferi stabilitate, permițând în același timp un anumit grad de mișcare.
Există mai multe avantaje ale utilizăriifixator extern ortopedicîn tratament:
Minim invazivă: Întrucâtmedical externfixatorDacă este aplicată extern, provoacă mai puține leziuni țesuturilor înconjurătoare în comparație cu metodele de fixare internă.
Ajustabilitate: Thefixator extern ortopedicpoate fi ajustată postoperator pentru a se adapta schimbărilor în starea pacientului sau pentru a corecta problemele de aliniere.
Risc redus de infecție: Prin menținerea accesibilității locului operației, furnizorii de servicii medicale pot monitoriza și gestiona mai eficient orice infecții potențiale.
Promovarea reabilitării: Pacienții pot începe de obicei exercițiile de reabilitare mai rapid cu fixare externă, deoarece această metodă permite un anumit grad de mobilitate, menținând în același timp stabilitatea.
